Pădurani, Timiș
Pădurani | |
— sat — | |
Poziția geografică | |
Coordonate: 45°52′42″N 22°3′45″E / 45.87833°N 22.06250°E | |
---|---|
Țară | România |
Județ | Timiș |
Comună | Mănăștiur |
SIRUTA | 157754 |
Prima atestare | 1514 |
Altitudine | 152 m.d.m. |
Populație (2021) | |
- Total | 75 locuitori |
Fus orar | EET (+2) |
- Ora de vară (DST) | EEST (+3) |
Cod poștal | 307276 |
Prezență online | |
GeoNames | |
Modifică date / text |
Pădurani este un sat în comuna Mănăștiur din județul Timiș, Banat, România. Este un mic sat cu o populație în declin, care se remarcă prin casele sale vechi de aproape un secol, construite cu pereți de stejar.
Localizare
[modificare | modificare sursă]Pădurani se situează în estul județului Timiș, la circa 15 km nord-vest de orașul Făget, în zona de tranziție de la câmpie la deal (Dealurile Lipovei). Satul este străbătut de pârâul cu același nume. Este accesibil printr-un drum comunal care îl leagă la sud de satul Răchita și mai departe de Dumbrava și DN6, iar la nord cu Bunea Mare.
Istorie
[modificare | modificare sursă]Din punct de vedere al numelui, satul Pădurani este un sat cu nume românesc, locuit dintotdeauna de români. Nu se cunoaște cu exactitate perioada în care a fost întemeiat, însă este atestat documentar pentru prima dată în 1514, în timpul răscoalei lui Gheorghe Doja. În 1776 Pădurani avea 29 case. În 1890 făcea parte din Comitatul Caraș-Severin, districtul Birchiș și avea 397 locuitori. O dată cu reorganizările administrativ-teritoriale, a trecut mai întâi în județul Caraș-Severin, plasa Birchiș, apoi în 1956 în Regiunea Timișoara, raionul Făget, comuna Remetea-Luncă, pentru ca în 1966 să treacă în componența comunei Mănăștiur, din care face parte și astăzi. Populația cea mai numeroasă a fost înregistrată în 1935, când la Pădurani locuiau 553 de suflete.
Satul Pădurani deține o curiozitate din arhitectura construcțiilor rurale. Cele 40 de case existente astăzi sunt construite cu pereți din lemn de stejar. Majoritatea caselor au o vechime de aproape un secol. Cele mai vechi case s-au ridicat la începutul secolului XX folosindu-se lemn cioplit, dupa care s-a utilizat scândură groasă obținută la un joagăr acționat de apa Begăi. Înainte de ultimul război mondial, în localitate erau 200 de case din lemn. Numărul acestora s-a redus însă treptat, odată cu îmbătrânirea locuitorilor și cu plecarea tineretului la orașe. Construirea caselor s-a justificat întâi datorită procurării mai ușoare a materialului, apoi datorită calităților izolatoare a acestuia, care conduc la păstrarea căldurii în interior, în timpul iernii, și a răcorii în lunile de vară.
Evoluția populației
[modificare | modificare sursă]Recensământul[1] | Structura etnică | |||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|---|
Anul | Populația | Români | Alte etnii | |||||
1880 | 396 | 390 | 6 | |||||
1910 | 548 | 545 | 3 | |||||
1930 | 544 | 540 | 4 | |||||
1966 | 361 | 359 | 2 | |||||
1977 | 215 | 215 | - | |||||
1992 | 107 | 107 | - |